FocusIT

Vinerea trecuta a fost un moment de bucurie pentru IT-ul romanesc. Pentru al doilea an consecutiv, o echipa romaneasca s-a aflat in cele 6 selectate de Seedcamp. Nu o sa vorbim despre cat de tari suntem noi romanii si cum o sa cucerim noi Internetul pentru ca nu se face primvara cu o floare sau doua. Totusi, putem spune ca acesti doi ani ne dau sperante pentru un viitor mai bun al IT-ului romanesc.

In urma cu un an, UberVU castiga Seedcamp Week 2008. O parte din noi s-au bucurat iar altii au privit cu scepticism. Dupa ce in 2007 Krogos nu reusise sa castige Seedcamp, succesul lui UberVU putea parea doar o intamplare ce nu se va repeta prea curand. Un an mai tarziu, Brainient castiga Seedcamp Week 2009 cu LayeredBrain. Sa fie din nou o intamplare sau pur si simplu o coincidenta? Pentru a incerca sa gasim un raspuns am aruncat o privire peste istoria celor doua idei.

In toamna lui 2007, Vladimir Oane prezenta la 11 minutes ideea proiectului cu nume de cod “Big Bang”. Acesta urma sa faciliteze utilizarea mai usoara a tuturor platformelor sociale (facebook, youtube, twitter, hi5, flicker) dintr-un singur loc. Problema vizata atunci era faptul ca oamenii nu au rabdare sa faca login si modificari pe o groaza de site-uri si ca ar fi mai bun un loc central de unde sa se poata controla totul. Pentru cei ce stiu ce face azi UberVU, ideea initiala pare a nu avea vreo legatura cu prezentul, desi Big Bang a castigat atunci competitia.

Totusi, cum s-a ajuns la ideea de graf conversational?  In primavara lui 2008, baietii de la UberVU au facut primul lucru esential pentru dezvoltare: au iesit in lume. Cautand un investitor, au pornit prin Europa, mergand pe la diverse evenimente pentru startup-uri in care si-au prezentat ideea. Trecand peste frustrarile initiale legate de faptul ca unii nu credeau ca maimutele pot programa si altceva in afara de banane si ca avem Internet in jungla din Romania, echipa a primit cel mai important ajutor: feedback-ul. Din discutiile cu oameni din diferite medii si cu diferite background-uri care pe alocuri le-au desfiintat ideea, Vladimir, Dan si Dragos au inteles ca Big Bang este un proiect “nice-to-have” si nu un “must-have”. Totodata, ei au aflat care era “durerea”: oamenii aveau nevoie de un instrument care sa monitorizeze platformele sociale pentru a afla ce se vorbeste despre un anumit subiect/produs/persoana/eveniment.

Revenind in 2009, Emi Gal incepea anul in Romania spunand ca “el poate” si ca are o idee de proiect, Veevid, o platforma de video management. In perioada imediat urmatoare, inspirat probabil de reusita romaneasca din toamna trecuta, el a aplicat pentru Mini Seedcamp Paris, unde a si castigat. Apoi a venit Mini Seedcamp Londra unde a aplicat si a ajuns pe lista scurta. Ce a castigat din cele doua Mini Seedcamp-uri? Feedback si contact cu oameni din diferite medii si cu diferite background-uri. Suna cunoscut? S-a dovedit si in cazul lui Veevid ca ideea initiala nu acoperea o “durere” mare si ca adevarata problema era in alta parte. “Durerea” video-ului online: monetizarea. Rezultatul: LayeredBrain.

Ce au in comun cele doua povesti? In ambele cazuri avem doua idei: cea initiala (care nu a supravietuit contactului cu lumea reala) si cea finala. Ce le deosebeste? Ideile initiale au aparut in Romania, iar ideile castigatoare au aparut in urma feedback-ului obtinut peste granite. Asadar, BigBang si Veevid sunt doua idei romanesti, iar UberVU si LayeredBrain sunt doua idei internationale.

O intrebare apare oarecum evidenta : “Dar ce, romanii nu au idei bune?”  Aici nu e vorba neaparat de romani ca oameni, e mai mult vorba de mediu. Nu avem suficiente investitii mature si antreprenori cu experienta internationala pentru a putea avea un feedback serios pe plan local. In plus, de multe ori, feedback-ul la noi se transforma intr-o lista de motive pentru care orice idee propusa nu va reusi. In alte locuri in lume, discutiile se transforma in sugestii constructive: “ar fi interesant daca ai face asta in loc de ceea ce vrei tu sa faci” – vezi Seedcamp. Ar fi bine sa invatam sa ne bucuram mai mult pentru initiative si pentru succesul altora, pastrand un ochi critic pentru a le putea da sugestii de imbunatatire.

Importanta feedback-ului venit de la o audienta cat mai diversa nu este un lucru descoperit de noi peste noapte. Este un lucru afirmat de multi ani de antreprenori de success. Murli Thirumale, antreprenor in serie si actualul CEO al Ocarina Networks denumeste procesul SDBS: Sell, Design, Build, Sell:

Start with a hypothesis and then verify it as quickly as possible. SDBS is in contrast to designing something, building it, and then trying to sell it, which is the model most big and small tech companies follow. A lot of startups are based on a hypothesis; they build something and start interacting with customers and never verify it. What they are doing is rationalizing the hypothesis rather than evaluating it and verifying it. (sursa)

Despre acelasi lucru vorbeste si Steve Blank, sustinatorul modelului Customer Driven Development. El sustine un model de dezvoltare ciclic in care produsul construit trece tot timpul prin filtrul clientilor pentru a fi validat. Procesul este unul continuu, lucru confirmat si de UberVU care la a doua iteratie a acestui ciclu a evoluat in ContextVoice, API-ul catre tehnologia din spatele UberVU.

Intr-un final, ce au in comun proiectele romanesti castigatoare la Seedcamp? Ambele echipe au mers si au obtinut feedback pentru ideile lor initiale de la cat mai multi oameni relevanti din afara, iar feedback-ul le-a conturat ideea finala. Ne putem intreba cum ar fi fost lucrurile daca Emi Gal ar fi aplicat la Seedcamp Week 2009 cu ideea initiala a lui Veevid sau daca Vladimir Oane ar fi mers la Seedcamp Week 2008 cu BigBang project.

Pe aceeasi tema:

• uberVU vazut de Reuters
• uberVU API devine ContextVoice
• Ce urmarim in septembrie?
• Cat valoreaza start-up-urile romanesti?
• Seedcamp